Posts Tagged 'pompa insulina'

Am emotii!

Inainte de a-mi schimba cateterul mi-am facut obiceiul de a ma rasfata cu o baie fierbinte cu sare medicinala si multa spuma. E singura posibilitate pentru mine de a sta mai mult in cada fara griji. M-am rasfatat asa odata avand cateterul pe mine, iar dupa am fost nevoia sa-l schimb, desi nu era momentul. Se pare ca apa fierbinte, timpul indelungat si sarea de baie nu se impaca bine cu lipiciul cateterului. Inainte de baie imi dau 0,5 unitati de insulina, iar apoi completez in funtie de perioada de timp a intregului rasfat si cantitatea de insulina, pe care pompa trebuia sa o livreze in ora respectiva.

Ieri, dupa acest mic ritual, mi-am dat seama ca se apropie din ce in ce mai repede momentul in care voi renunta la pompa si AM EMOTII! Am stat cateva zile pe injectii, cand am intampinat o defectiune la ea ( a meritat pentru ca am primit una noua ). Atunci, din obisnuinta, cautam pompa prin buzunare, sau la baza gatului ( in casa o port agatata de tricou ) si apoi realizam ce trebuie sa caut de fapt…

Da, imi va fi dor de pompa si poate imi va fi greu la inceput, dar stiu sigur ca am luat o decizie buna, pentru mine cel putin. Acum pompa de insulina face parte din mine, dar orice invat are si dezvat, nu? Si oricum, voi avea alt dispozitiv de joaca: senzorul 😀

Advertisements

Glucometru mofturos

Saptamana trecuta am terminat rezerva de teste de la glucometrul Accu-Check Active. Pana acum m-am supus unui chin si mi-am stors toate degetele de sange. Spun asta pentru ca glucometrul in cauza necesita o picatura de sange relativ mare in comparatie cu alte glucometre. Avand in vedere ca aveam un raft plin de cutii de teste am asteptat sa le termin intai si apoi sa trec la alt glucometru mai putin mofturos, mai tolerant cu degetele mele si ale caror teste sa fie prezente in majoritatea farmaciilor.

Am optat pentru One Touch Select Mini.

Degetele mele sunt multumite, iar geanta mea are mai mult spatiu acum. Am inceput sa ma intep si in degetul mic, ceea ce este o premiera pentru mine.

Si apropo de premiere, mi-am facut o injectie cu penul in loc sa-mi dau bolus din pompa. Am vrut sa vad cum ma mai descurc, dar am picat testul. Niciodata n-am reusit sa-mi fac injectia repede, desi am stat pe injectii aproape doi ani. Stiu ca daca te intepi repede durerea e aproape zero, dar inca nu am reusit performanta asta. Pana schimb pompa pe injectii trebuie sa fac practica multa. Clar!

Schimbarea cateterului

Cum in ultimul timp am inceput sa fiu foarte atenta la evolutia glicemiilor vreau sa fac o precizare destul de importanta: daca aveti pompa de insulina, cateterul trebuie schimbat la 3 zile, MAXIM 4 pentru ca daca il veti purta mai mult de atat rata bazala si bolusurile de insulina pentru masa nu vor mai ajunge integral in corp. Se pare ca organismul dupa 3 zile vede cateterul ca pe un intrus si va incerca sa-l elimine acoperind usor micul canal prin care ar trebui sa curga insulina. Insulina tot ajunge, dar nu cata trebuie!

Am scris aici acum ceva timp ca eu tin cateterul o saptamana. Asa era pe atunci, dar controlul meu asupra diabetului era slabut, ca si interesul meu de altfel. L-am tinut si mai mult de atat si am ajuns la chirurgie cu o infectie urata. NU doresc asta la nimeni!

Ca o concluzie, am schimbat postul original despre pompa de insulina: Te înţepi o dată la 3 zile. Aşa spun ei cel puţin. Eu îmi schimb cateterul dupa o săptămână şi nu am păţin niciodată nimic. Am observat o crestere a glicemiilor dupa patru zile de la schimbarea cateterului, deci un cateter nu ar trebui tinut mai mult de atat.

 

4 motive pentru care am ales sa renunt la pompa de insulina

Hotararea mea sta in picioare: renunt la pompa in favoarea senzorului. Totusi nu vreau sa duc pe nimeni in eroare: pompa de insulina inca mi se pare un tratament foarte bun. Mereu am laudat-o pentru ca mi-a facut viata cu diabet mult mai usoara si inca nu inteleg de ce e atat de greu de obtinut de la stat chiar si in cazul celor sub 18 ani, cand in alte tari ai posibilitatea sa ai sub asigurare si pompa si senzor daca ai un doctor bun.

Ma rog, ca sa trec la subiect.. poate va intrebati de ce nu pastrez pompa de insulina odata cu senzorul?

  1. Pentru ca nu vreau sa arat ca un robotel! Nu ma vad cu doua dispozitive pe mine. Nu-i de ras, deja am probleme cu pompa la vestimentatie uneori. Ma descurc, dar in magazine mereu sunt pusa in fata situatiei de a renunta la o rochie/pantaloni fara buzunare etc. Unerori e frustrant, iar primavara-vara nu ma ajuta deloc. Nu e vorba de rusine aici, ca daca as purta-o la vedere ar intreba lumea ce este si ar afla mai usor ca am diabet. Chiar cand am avut posibilitatea am tinut-o agatata de curea, dar nu recomand sa faceti asta cand va aflati in aglomeratii. Nu e ea foarte atragatoare, dar poate fi confundata cu un telefon si va puteti trezi fara.  Presupun ca senzorul va fi mai usor de purtat pentru ca transmitatorul se conecteaza cu dispozitivul care va afisa glicemiile wireless.
  2. Pentru ca mi-am schimbat total alimentatia si nu mai consum foarte multi carbohidrati, iar in majoritatea zilelor am doar doua mese pe zi.
  3. Pentru ca atunci cand fac miscare nici nu-mi trebuie insulina la masa. Asta se datoreaza punctului 2 – in general merg doar pe legume ( si alea negatite -deci orezul/cartofii/porumbul/ legumele care contin mai multi carbohidrati ies din ecuatie ), fructele le pastrez pentru hipoglicemii avand in vedere ca nu ma dau in vant dupa ele. Imi plac foarte mult fructele de padure, dar nici alea nu contin hidrati multi.
  4. Pentru ca m-am impacat cu boala. Gata, fara depresii dupa comentarii rautacioase dupa ce ma vede cineva cu sangele pe deget sau cu penul de insulina in mana! Cand nu am posibilitatea sa fiu mai discreta, asta este! Daca nu suporta cineva sa vada ace/sange e problema lor. Nu voi avea eu glicemia mare din cauza asta. Am avut probleme in trecut  si ma evitau multi. Chiar am fost intrebata daca diabetul se ia 🙂

Acestea fii spuse, abia astept sa am senzorul.

Pompa de insulina sau senzor?

Ma gandesc serios sa renunt la pompa de insulina si sa incep sa folosesc in schimb un senzor de continua monitorizare a glicemiei. Permanent! E foarte buna pompa, am zis-o de atatea ori, dar avand in vedere ca mi-am schimbat stilul de viata foarte mult in ultima vreme si intentionez sa ma apuc de miscare foarte serios senzorul m-ar ajuta mult mai mult.

Decizia asta am luat-o la nervi mai mult. Ieri dimineata m-am trezit cu hipoglicemie si nu simteam NIMIC! Urasc glicemiile mici, in special cele sub 50 mg/dl, pentru ca imi revin greu din ele.

Senzorul Dexcom Seven Plus deja imi face cu ochiul.

Am citit multe forumuri cu pareri pro/contra si deocamdata e cea mai buna solutie din punctul meu de vedere. Senzorul de la Medtronic pe care il am tine 3 zile, e  inconfortabil si ai mari sanse sa-l agati si sa-ti cada. Nu spun ca tot la el e rau pentru ca totusi daca il porti ai toate informatiile afisate pe pompa si iti face viata mai usoara, dar nu cred ca ar fi o alegere buna pentru a-l purta in fiecare zi. Dexcom 7 plus tine in schimb sapte zile, iar avand in vedere ca pretul unui consumabil e la acelasi pret cu cel de la Medtronic e un mare plus.

Ma intorc la google si voi reveni cu detalii.

Progrese

O pompa noua de insulina destul de interesanta ce mi-a atras antentia, desi in Romania probabil nu-s sanse sa ajunga. Nu asta conteaza. Progresam 🙂

Schmiedel’s design looks like a modern wristwatch but contains a pump with sufficient insulin for two to three weeks use by a type-1 diabetic. The pump is attached to the user via a thin tube and a needle inserted under the skin to allow the insulin to flow into the body continuously, substituting conventional syringe injections. Inside COR a piezo-electric transducer absorbs the energy of even the slightest movement of the person who wears it and converts it into electricity to drive the insulin pump.

Mai multe detalii aici

Spitalul

Mi-am adus aminte de perioade urate din viata cu diabet si anume: sptialul. Pana sa am aceasta boala nu am mai fost internata in spital. Cel mai groaznic credeam ca  a fost la internare cand am incercat sa fug, insa diagnosticarea nu mai e pe primul loc. Dupa ce mi-am pus pompa de insulina m-am internat de doua ori si atunci chiar a fost chin!  Intr-adevar stiam mai multe despre diabet, despre carbohidrati&co, dar de fiecare data mi-au scos pompa. Prima data s-a intamplat in Piatra Neamt in timpul bac-ului pentru ca niciun doctor nu stia cum sa umble cu ea. A doua oara a fost inainte de Paste, aici, in Bucuresti, cand nu stiau daca mai functiona bine, avand in vedere ca aveam cetone si o glicemie peste 600; de fapt ea functiona, dar cateterul era de vina.

In amble cazuri am realizat cat imi lipseste pompa de insulina. M-am obisnuit cu ea si de fiecare data cand imi faceam insulina o cautam prin buzunare, mai ales ca dozele depaseau numarul de 4/zi. Plus ca trebuia sa ma hotarasc inainte de masa tot ce voiam sa mananc, iar daca nu mai puteam treabuia sa inghit tot!

De asta iubesc acest aparat minune. Face parte din mine si cel mai important ma tine in viata. Zilele trecute mi-a dat o eroare de motor si m-am speriat foarte tare pentru ca nu am ce face fara ea avand in vedere ca sunt numai pe insulina rapida. Ar trebui sa ma duc la spital sa ma treaca repede pe Lantus, asta daca voi fi in stare sa conduc. Bineinteles in cel mai rau caz as chema ambulanta, dar nu le suport de nicio culoare. Ma ia cu fiori de fiecare data cand vad/aud una.

Recunosc, am mai avut glicemii de 600, dar m-am descurcat singura.  Nu recomand, e mult mai greu. Mereu e mai buna o perfuzie. Eu imi reveneam intr-o zi cu greu, iar urmatoarele erau groaznice, dar cel putin nu era spitalul.  Altceva ce nu suport in spital: pacientii. De fiecare data eram in salon cu femei trecute de 50 de ani cu diabet de dipII.  Bineinteles intrebari peste intrebari: Ai diabet la varsta asta?? Deja esti pe insulina? Saraca de tine!

Stiu ca  neinformarea e de vina. Stiu ca nici despre boala lor nu stiu mare lucru, stiu ca nu e vina lor, dar e stresant! Si sa vedeti cand vine vorba despre complicatii, oho, acolo distractie! Si ca sa vedeti ca nu glumesc, ultima data imi faceau teorie cum ca eu consum banii parintilor degeaba facandu-mi atatea teste de glicemie. Mda.

E destul de trist de fapt.



%d bloggers like this: