Posts Tagged 'hipo'

Pompa de insulina sau senzor?

Ma gandesc serios sa renunt la pompa de insulina si sa incep sa folosesc in schimb un senzor de continua monitorizare a glicemiei. Permanent! E foarte buna pompa, am zis-o de atatea ori, dar avand in vedere ca mi-am schimbat stilul de viata foarte mult in ultima vreme si intentionez sa ma apuc de miscare foarte serios senzorul m-ar ajuta mult mai mult.

Decizia asta am luat-o la nervi mai mult. Ieri dimineata m-am trezit cu hipoglicemie si nu simteam NIMIC! Urasc glicemiile mici, in special cele sub 50 mg/dl, pentru ca imi revin greu din ele.

Senzorul Dexcom Seven Plus deja imi face cu ochiul.

Am citit multe forumuri cu pareri pro/contra si deocamdata e cea mai buna solutie din punctul meu de vedere. Senzorul de la Medtronic pe care il am tine 3 zile, e  inconfortabil si ai mari sanse sa-l agati si sa-ti cada. Nu spun ca tot la el e rau pentru ca totusi daca il porti ai toate informatiile afisate pe pompa si iti face viata mai usoara, dar nu cred ca ar fi o alegere buna pentru a-l purta in fiecare zi. Dexcom 7 plus tine in schimb sapte zile, iar avand in vedere ca pretul unui consumabil e la acelasi pret cu cel de la Medtronic e un mare plus.

Ma intorc la google si voi reveni cu detalii.

Advertisements

Pentru hipoglicemie

Maine plec pe meleaguri straine pentru cateva zile, iar avand in vedere ca am ales avionul ca mijloc de transport m-am tot gandit ce sa-mi iau la mine in caz de hipoglicemie. Cum in bagajul de mana gramajul la lichide nu trebuie sa depaseasca 100 ml, iar sucul de fructe  se deterioreaza la caldura, am ales sa-mi iau sticlute cu Gingo Biloba si Ginseng care contin si miere. Le-am luat vara trecuta dintr-un magazin naturist sa ma ajute la escaladat muntii.

Imi plac foarte mult pentru ca actioneaza repede si in plus au un capacel de cauciuc in care bagi paiul din dotare; nici nu trebuie sa bei toata sticluta pentru ca daca scoti paiul lichidul ramas nu curge.

Diabetul nu este o piedica

Cand am inceput sa consum numai cruditati eram putin sceptica in privinta diabetului. Nu eram sigura ca aceasta boala imi va permite sa am acest stil de viata si mi-era oarecum frica de faptul ca voi ajunge in situatii cu hipoglicemie si va trebui sa incalc regulile dietei. Ziua de ieri mi-a dovedit contrariul. Inainte sa ma urc la volan mi-am facut un fresh de grapefruit, iar cand simteam tremurici in maini  si nu puteam sa opresc luam cate o gura de suc. Rezultatul? Am ajuns acasa cu o glicemie perfecta.

Concluzia: daca vrei cu adevarat se poate! (cu sau fara diabet). Trebuie doar sa fii pregatit pentru orice situatie pentru ca nu gasesti peste tot mancare sanatoasa. Eu si acasa imi tin mereu storcatorul bagat in priza si un cos de fructe langa el pentru a nu fi nevoita sa apelez la zahar/tablete de glucoza. Le am si pe cele din urma alaturi de glucometru in cazul in care uit sa imi iau fresh sau fructe la mine.

Raw Food Diet to Reverse Diabetes!

Am lipsit o perioada de pe blog, atat de mare incat nici parola n-am nimerit-o din prima. De data aceasta am scuze mai bune.

Mi-am pus eu in cap sa imi fac un nou blog/site (vad  eu in ce categorie il voi pune) si lucrez la detalii, ma interesez de preturi etc. In acest timp am tot scris cateva ganduri, experiente din ultima perioada si abia astept sa le impart cu voi!

Noutati? In ultimul post m-am declarat vegetariana, dar acum sunt – cum ar zice englezul – raw vegana. De multi ani am aflat de acest stil de viata si mi-a facut cu ochiul, dar, desi am fost vegetariana de aporape 2 ani, n-am reusit sa stau doar pe mancare cruda.

Fac asta pentru ca mi-am promis ca voi face absolut tooootul  sa minimalizez efectele anilor intregi pe glicemii imense din prostii copilaresti. Deja mi-am scazut rata bazala de cand am inceput dieta si asta dupa numai o luna. Zilele astea ma gandesc serios sa o scad din nou pentru ca fac hipoglicemii foarte des. Trebuie sa ma duc si la doctor sa ii cer o parere, dar pana atunci imi monitorizez glicemiile si scriu absolut tot ce fac: efort fizic, cati carbohidrati mananc, cata insulina imi dau etc.

Nu am fost niciodata o fana a “caietului de glicemii” , nici n-am tinut unul mai mult de cateva zile, iar cand mi-l cerea doctorul eu ridicam din umeri. Eh, acum s-a schimbat putin treaba pentru ca sper ca acest caiet sa ma salveze de o internare luuunga si inutila in care doctorul m-ar monitoriza. Am spus inutila pentru ca in spital stai ca o leguma si normal ca ai nevoie de mai multa insulina, iar cand ajungi acasa si faci curatenie toata ziua te trezesti cu hipo. De asemenea vreau sa-mi pun si senzorul, doar ca nu stiu daca doctorul meu are cablu de descarcat informatiile pe calculator. Chiar as vrea si eu unul..

Titlul postului e numele unui documentar. Google it! E foarte interesant.

O glicemie mare

Ma gandeam zilele astea cat de inconstienta eram inainte cu glicemiile. Simteam ca aveam o glicemie mare, ma simteam rau, aveam o respiratie greoaie, eram nervoasa si cu toate aceastea nu faceam nimic. Mereu imi dadeam mai putina insulina decat aveam nevoie.

De ce? Hipoglicemie!

Mi-era (si inca imi este) de hipoglicemie. Aveam glicemia foarte buna (90-120) si de multe ori faceam hipo, asa ca preferam sa imi tin glicemia mai mare sa nu risc pe strada o hipoglicemie. O mare greseala din partea mea, bineinteles, nu ma gandeam la consecinte, ma gandeam doar la prezent, desi nici la o glicemie de 200 nu ma simteam bine, dar in mintea mea era totul ok atata timp cat nu eram in pericolul unei hipoglicemii. Era probabil cea mai usoara varianta, cel mai scurt drum de a “rezolva” problema, dar aceasta abordare aduce cu ea alte probleme: complicatiile. Probabil cine are diabet stie foarte bine ce se intampla daca nu iti tii glicemiile bune.

Acum am niste probleme cu cu glicemia si nu reusesc sa o aduc la o limita normala. Incerc sa nu mananc multi carbohidrati, imi iau glicemia de vreo 7-9 ori pe zi si nu gasesc motivul unei glicemii de 200. Pur si simplu nu-mi dau seama care ar fi motivul. Cred ca va trebui sa fac o modificare la insulina.

Stiu foarte bine ca  pot sa am o glicemie buna. Am avut-o atata timp pana acum, cu o monitorizare atenta si cu dorinta de vrea cu adevarat sa fiu bine. Ei, la mine aceasta dorinta a venit foarte greu din motive de lejeritate, sau din simplul motiv ca nu voiam sa fac  ceva in plus fata de ceilalti, dar uite ca luand astfel problema chiar esti diferit pentru ca avand o glicemie mare te simti naspa, asta e clar.

Inainte ieseam in oras si aveam glicemia mare. Nu ma simteam deloc bine, nu puteam fi atenta, ma durea capul si mi-era somn incontinuu. Alteori chiar refuzam invitatii la suc pentru ca nu eram efectiv in stare sa ies. Stateam in pat cu sticla de apa langa mine si ma uitam la un serial. Am pierdut multe din cauza asta si acum regret.

O glicemie mare poate aduce consecinte mari, te face sa te simti rau, iar pe mine asta ma face acum sa ma simt diferita fata de ceilalti, nu faptul ca imi fac insulina, ca imi iau glicemia, sau ca imi numar carbohidratii. Asta ma face pe mine acum sa am grija de mine. Nu e usor sa ai diabet insulino-dependent  pentru ca ai o responsabilitate in plus, dar trebuie sa ti-o asumi si sa faci tot ce este posibil sa iti fie tie bine.

Hipoglicemia

Vreau să înşir mai multe cuvinte despre hepoglicemii pentru că mi se pare un subiect destul de delicat. Cine mă cunoaşte şi stă oarecum ceva timp cu mine  ar trebui să ştie câte ceva din păcate. Şi bineînţeles cine vrea să mă  ajute. M-am gândit mult înainte să scriu acest post.. poate pentru că e aiurea să depinzi de altul. Mie nu-mi place să cer ajutorul altcuiva de exemplu, dar uite că viaţa mă pune la încercare.

Hipoglicemia este unul din efectele nedorite ale insulinei şi se defineşte prin scăderea glicemiei sub 80- 70 mg%. Hipoglicemiile pot fi uşoare (80-60) – caz în care pot să le tratez singură şi grave – când nivelul zahărului din sânge scade la 50 sau chiar mai puţin mg%.

Hipoglicemiile severe, cu pierderea de lungă durată a stării de conştiinţă, pot fi mortale.

Simptomele hipoglicemiei

  • senzaţia de foame
  • tremurături ale mâinilor sau întregului corp
  • transpiraţii reci
  • paloare a feţei
  • dureri de cap
  • confuzie şi dezorientare
  • somnolenţă
  • tulburări de comportament – crize de de plâns sau de furie, stare de panică, teamă
  • tulburări de vedere
  • pierderea stării de conştiinţă (comă)

Toate aceste simptome pot apărea singure sau asociate între ele.

Hipoglicemiile se împart în trei categorii: uşoare, medii şi severe.

  • UŞOARE: se poate recunoaşte şi trata de către pacient  – în cazul de faţă de mine. Trebuie să iau 15-20 de carbohidraţi şi să aştept. După aprox. 10 minute se ia glicemia din nou, iar dacă nu a crescut mai iau 15 carbohidraţi şi tot aşa.
  • MEDII: deşi pacientul îşi poate recunoaşte hipoglicemia, nu o poate combate singur. Se manifestă prin stare confuzională, mers nesigur, greutate în vorbire, comportament schimbător ( plâns fără motiv sau stare de agitaţie, nervozitate sau agitatţie ). Aici este nevoie de ajutorul altei persoane să ajute pacientul să mănânce ceva dulce – o bomboană, ciocolată etc. Ceva care creşte repede nivelul zahărului din sânge pentru a nu se ajunge la hipoglicemia severă, sau chiar la comă.
  • SEVERE: aici este întotdeauna nevoie de ajutorul altei persoane. Se poate manifesta prin confuzie, dezorientare, agresivitate, agitaţie, zbateri şi în final, dacă nu se intervine, prin pierderea conştiinţei. Acest tip de hipoglicemie se poate rezolva doar prin injectarea glucagonului. Orice persoană cu diabet ar trebui să aibă asupra sa seringă cu glucagon – orice persoană mai puţin EU bineînţeles pentru că la noi în oraş nu exista aşa ceva în nicio farmacie. Sper să rezolv asta curând. Instrucţiunile pentru injectarea glucagonului sunt afişate pe cutia acestuia. Are chiar desen să înţeleagă toată lumea  🙂

Bineînţeles sunarea ambulanţei este necesară din momentul în care se observă semne inconştienţă.

Sună urât, aiurea, înfricoşător (cel puţin pentru mine) şi aşa mai departe, dar n-am ce face. O să fie situaţii în care viaţa mea va depinde de un necunoscut.

Ce mă sperie pe mine este că trăim în România, o ţară în care nu se ştie mai nimic despre diabet. Trăim într-o ţară în care oamenii cred că de la prea multe dulciuri ajungi să faci diabet. În alte ţări de exemplu, persoanele cu diabet poartă brăţări medicale (foarte drăguţe btw) ca în cazul unei hipo/hiperglicemii să ştie lumea că are diabet şi ca urmare să ştie şi ce să facă. Aici să zicem că porţi tu brăţara şi leşini pe stradă, dar cine se uită la mână? Sau chiar de s-ar uita, ar şti ce să facă? Pentru că după mintea multora, cei cu diabet nu au voie dulciuri şi punct. Deci EU dacă voi lesina pe stradă, nimeni nu va şti ce să îmi facă. Nici nu ar încerca probabil. Serios. Am căzut odată şi nu s-a apropiat nimeni de mine ( pe atunci nu aveam diabet, dar nu am mancat nimic pana la ora 17 si veneam de la o sedinta de solar, iar difernta de temperatura dupa ce am iesit afara m-a dat pe spate – NU faceti ca mine!!!) . Îmi rămâne doar să sper că am un înger păzitor acolo sus şi atât. Nu vreau să învinovăţesc pe nimeni aici. Nici pe cei care nu ştiu nimic de boală, pentru că în primul rând nici în şcoli nu se învaţă. La boli de nutriţie e trecută gastrita, ulecerul sau ceva de genul. Heh, de parcă poţi face ceva, sau ajuta pe cineva în cazul unei gastrite. Nu vreau să-i învinovăţesc nici pe cei care au trecut pe lângămine şi nu au făcut nimic. Ce să zic? Fiecare cu problemele lui, dar vorba cuiva: Dumnezeu să te binecuvinteze, BOULE!  🙂

Si ca sa fiu sincera nu vreau sa ii invinovatesc nici pe cei care nu stiu cu ce se mananca diabetul pentru ca si eu faceam parte din aceasta categorie.



%d bloggers like this: