Posts Tagged 'alimentatie'

Insulina: de la rezistenta la sensibilitate

Acum sase luni ma aflam internata in spital transferata de la urgente cu diagnosticul de cetoacidoza si cum scrie pe biletul de iesire: “sindrom anxios-depresiv”, la care mi s-a recomandat consulut de psihiatrie. Din fericire doctorul si-a dat seama ca pompa de insulina era defecta si pana am primit o pompa noua  am stat pe injectii. Cu toate astea glicemia imi scadea foarte greu, din cauza hemoglobinei glicozilate imense si cetoacidozei probabil ( 1 UI insulina  scadea glicemia cu ~ 40 mg/dl). Pentru insulina bazala aveam 28 unitati Lantus (cea mai mare din istoria mea cu diabet 🙂 ), iar pentru bolusul de corectie trebuia sa-mi fac 3 unitati Humalog la 10 carbohidrati. Mult, mult, sau cel putin asa mi se pare mie… acum.

Dupa externare m-am tinut de tratament, dar nu m-am dus la psihiatru. Pur si simplu am asteptat  sa-mi revin cu glicemiile, ca mai apoi sa fiu OK si din punct de vedere emotional. Glicemiile mari imi dau o stare de nervozitate/anxietate. Sunt usor iritabila, de parca m-ar enerva orice la o hiperglicemie. Acestea fiind spuse, dupa ce mi-am mai revenit cat de cat, am hotarat sa fac o schimbare.

Cu o alimentatie sanatoasa am reusit treptat sa am glicemii din ce in ce mai bune, iar sesibilitatea mea la insulina a crescut: acum o unitate de insulina imi scade glicemia cu ~ 100 mg/dl. Ma simt de parca as fi in “luna de miere” – perioada de remisie de dupa diagnosticare. Sunt foarte curioasa ce valoare are hemoglobina glicozilata in acest moment, dar imi mai trebuie putin curaj sa ma duc la analize 🙂

P. S.: Nu spun ca aceasta e singura solutie. In cazul meu a mers si ma simt foarte bine, dar rezultatul conteaza la urma urmei, indiferent prin ce metoda.

Advertisements

4 motive pentru care am ales sa renunt la pompa de insulina

Hotararea mea sta in picioare: renunt la pompa in favoarea senzorului. Totusi nu vreau sa duc pe nimeni in eroare: pompa de insulina inca mi se pare un tratament foarte bun. Mereu am laudat-o pentru ca mi-a facut viata cu diabet mult mai usoara si inca nu inteleg de ce e atat de greu de obtinut de la stat chiar si in cazul celor sub 18 ani, cand in alte tari ai posibilitatea sa ai sub asigurare si pompa si senzor daca ai un doctor bun.

Ma rog, ca sa trec la subiect.. poate va intrebati de ce nu pastrez pompa de insulina odata cu senzorul?

  1. Pentru ca nu vreau sa arat ca un robotel! Nu ma vad cu doua dispozitive pe mine. Nu-i de ras, deja am probleme cu pompa la vestimentatie uneori. Ma descurc, dar in magazine mereu sunt pusa in fata situatiei de a renunta la o rochie/pantaloni fara buzunare etc. Unerori e frustrant, iar primavara-vara nu ma ajuta deloc. Nu e vorba de rusine aici, ca daca as purta-o la vedere ar intreba lumea ce este si ar afla mai usor ca am diabet. Chiar cand am avut posibilitatea am tinut-o agatata de curea, dar nu recomand sa faceti asta cand va aflati in aglomeratii. Nu e ea foarte atragatoare, dar poate fi confundata cu un telefon si va puteti trezi fara.  Presupun ca senzorul va fi mai usor de purtat pentru ca transmitatorul se conecteaza cu dispozitivul care va afisa glicemiile wireless.
  2. Pentru ca mi-am schimbat total alimentatia si nu mai consum foarte multi carbohidrati, iar in majoritatea zilelor am doar doua mese pe zi.
  3. Pentru ca atunci cand fac miscare nici nu-mi trebuie insulina la masa. Asta se datoreaza punctului 2 – in general merg doar pe legume ( si alea negatite -deci orezul/cartofii/porumbul/ legumele care contin mai multi carbohidrati ies din ecuatie ), fructele le pastrez pentru hipoglicemii avand in vedere ca nu ma dau in vant dupa ele. Imi plac foarte mult fructele de padure, dar nici alea nu contin hidrati multi.
  4. Pentru ca m-am impacat cu boala. Gata, fara depresii dupa comentarii rautacioase dupa ce ma vede cineva cu sangele pe deget sau cu penul de insulina in mana! Cand nu am posibilitatea sa fiu mai discreta, asta este! Daca nu suporta cineva sa vada ace/sange e problema lor. Nu voi avea eu glicemia mare din cauza asta. Am avut probleme in trecut  si ma evitau multi. Chiar am fost intrebata daca diabetul se ia 🙂

Acestea fii spuse, abia astept sa am senzorul.

La cumparaturi cu diabet

Uneori poate fi o adevarata provocare sa mergi la cumparaturi cand ai diabet, cel putin asa era pentru mine la inceputul relatiei mele cu boala. Trebuie sa ai multa rabdare ( la mine e inexistenta) si multa atentie sa citesti etichetele minuscule la aproape toate produsele.

Inainte nu prea bagam in seama etichetele, iar din cauza asta am avut glicemii mari si nu stiam de ce. Sunt unele produse pe care scrie mare LIGHT si iti ridica glicemia pana la cer. De ce? Simplu, n-au zahar, dar au sirop de glucoza! Sau sunt unele tot LIGHT, dar se refera la grasimi si nu la zahar. Problema este ca mai sunt produse pe care nu scrie cantitatea de carbohidrati/glucide. Aici intervine tabelul bincunoscut de toti cu sangele putin mai dulce.

Un diabetolog mi-a spus sa am grija cu chipsurile, sau produsele de genul, care au foarte multe E-uri, la care trebuie sa-mi fac putin mai multa insulina  fata de cantitatea de pe eticheta pentru ca E-urile cresc si ele putin glicemia.

Acum stiu cantitatea de carbohidrati la toate si nu mai e nevoie sa citesc chiar toate etichetele, dar cand apare ceva nou stau si citesc tot, desi se uita lumea ciudat la mine.

Cand ies la un restaurant sa mananc e mai greu pentru ca desi pe meniu e scris gramajul niciodata nu corespunde. Ori e mai mult, ori mai putin. Iar cand ii spui chelenrului sa-ti cantareasca si sa-ti spuna exact, se uita urat la tine si iti spune ceva de genu:  “Nu va furam, domnisoara, stati fara grija”, cu ochii dati peste cap. Bineinteles ca m-am enervat si i-am spus care e de fapt problema mea. Am patit odata sa cer o citronada fara zahar si sa primesc una CU. Mda..

Friggggg!

M-am saturat de iarna! Saptamana trecuta eram fericita ca am reusit sa scap de raceala numai cu ceaiuri, supa si bai fierbinti, dar a revenit. Acum am inceput sa si tusesc. JOY! Dar nici ca iau medicamente! N-am mai luat de foarte multa vreme si nu vreau sa incep acum. Sunt mandra sa spun ca nici antinevralgice nu mai iau, desi in trecut terminam o folie in doua zile uneori. Ma enerveaza vremea asta! Ba frig, ba soare. Nici nu mai stiu cum sa ies din casa. Mi-am lasat doua geci in masina; una mai subtire, una mai groasa.  Mai bine asa!

Apropo de masina, sunt unii care efectiv NU STIU cum au luat carnetul! Cum sa pui frana si apoi sa semnalizezi mai ales cand pe jos e sticla??  E semnal si apoi frana, da? Ca suntem la masina am avut o peripetie Seinfeld gen! Era episodul cand au parcat masina intr-o parcare supraetajata si apoi nu mai gaseau masina. Ei bine, am patit-o si eu ieri! Macar in serial erau numerotate locurile, dar in parcarea asta nu!  Am alergat ceva pana am gasit-o.

In rest sunt destul de fericita. Incep sa am glicemii mai bune. Clar asta e de alimentatie. Am dat-o pe salate, orez intergral, fructe si din cand in cand mancare chinezeasca, dar cred ca imi ridica glicemia cam mult. Cred ca sosurile sunt de vina; presupun ca pun zahar in ele.. Asta e, am sa mananc mai rar la ei. Pachetelele de primavara totusi merg! Am sa-mi iau si eu paste din orez sa fac si eu cate ceva.

Saptamana care vine va fi super aglomerata. In sfarsit ne-am gasit un apartament si abia astept sa ma mut. Sa am doua bai si cuptor care merge! Si cireasa de pe tort: are si gradina! Bine, nu mare, dar e acolo 😀



%d bloggers like this: