Aș putea să-mi împart viața în doo. Înainte și după diabet.

Înainte viața mea era destul de tipică oricărui adolescent. Mă împarțeam între școală, priteni, iubit și familie. Mă distram, visam, râdeam, sufeream, mă îndrăgosteam, mă enervam și îmi reveneam.

Apoi a urmat ziua de 25 ianuarie când am fost diagnosticată cu diabet zaharat insulino-dependent (tip I) cu o glicemie de 300. În ultimul an am trecut din depresie în depresie, ajungând să renunț la insulină, la prieteni și chiar la familie  și să mă simt din ce în ce mai rău. Într-un final m-am trezit și m-am hotărât să lupt. Acum încerc să-mi țin glicemiile sub control și vreau din toată inima să îi ajut pe toți cei care trec prin asta.

De aceea vreau să vorbesc despre asta, vreau să împărtășesc experiența mea prin intermediul acestui blog.

23 Responses to “Povestea mea”


  1. 1 emgo November 18, 2009 at 10:24 pm

    salut ruxandra, pe mine tot ruxandra ma cheama..dragut blogul tau, si da, unii oameni au nevoie de ajutorul nostru.mult succes !

  2. 2 codruta November 30, 2009 at 5:00 pm

    buna.sint de acord cu tine k o asa veste te face sa gindesti astfel. eu stiu anul trecut pe data de 18 noiembrie baietelul meu de 5 ani a fost diagnosticat cu dz tip 1. am crezut k o sa mor.ceva sa rupt in mine.a trecut un an si simt la fel.
    in fiecare zi ma intreb de ce el si nu eu.daca ai tu un pic mai mult curaj te rog da-mi si mie.

  3. 3 zuza December 15, 2009 at 7:24 pm

    codruta: fii optimista,pt ca toate se intampla cu un motiv.

  4. 4 Roxana Maria December 20, 2009 at 8:22 pm

    Salutare! Si eu am fost diagnosticata acum un an cu DZ tip 1, am 25 de ani si ma regasesc perfect in ceea ce scrii tu pe blogul tau. Am avut suportul tuturor si mi se intamplasera multe lucruri bune inainte de diagnostic, poate de aceea mi-a fost mai usor sa intru intr-un ritm normal si sa nu ma las prada disperarii.
    Un lucru care ma urmareste de ceva timp este sa infiintez un centru de educare pentru noi diagnosticati de diabet, pentru ca ce-am vazut in spitale m-a speriat. Bolnavii nu au de unde sa invete cum sa aiba grija de ei, iar doctorii si asistentele nu au timp sa se ocupe corespunzator. Sunt in faza in care incerc sa gasesc cat mai multi dabetici doritori sa-si impartaseasca experienta si sa participe cu ide sau ponturi de cum sa facem treaba mai bine.
    Daca esti interesata, da-mi un semn si vedem cu procedam in continuare. Pana atunci, numai bine!

    • 5 ruxxandrra February 15, 2010 at 10:34 am

      Ti-am trimis un mail 🙂

      • 6 Roxana Maria February 28, 2010 at 8:15 pm

        N-am primit nimic deocamdata 😦 Intre timp cineva de sus mi-a trimis o minune… o sa am un bebe in toamna! Asta pentru toate diabeticele care isi fac probleme ca nu raman insarcinate.
        Deci, fetelor, glicate pana in 6 (!!!), no stress si dixtractie maxima!

  5. 7 Diana February 1, 2010 at 7:19 pm

    Inca o diabetica doritoare sa contribuie la “educarea” noilor diagnosticati cu diabet.
    Il port de 16 ani,am 20 acum si sunt un om normal,fericit si cu vise.
    Va imbratisez!

  6. 9 marian March 6, 2010 at 9:54 pm

    buna.sunt diabetic si am intrat in posesia unei pompe de insulina.as dori un sfat,de la tine in legatura cu pompa.nu o am montata,urmeaza,am fost tare incantat cand am intrat in posesia ei,dar din pacate acum cand urmeaza sa merg la dr nu prea ma incanta ideea de loc sa o maontez.astept un raspuns de la tine.multumesc mult.

    • 10 ruxxandrra March 10, 2010 at 7:30 am

      Felicitari pt. alegerea facuta! N-am dat approve la al doilea comentariu sa nu-ti cauzez probleme cu nr. de tel. Eu chiar nu am cum sa te contactez pt. ca am alta telefonie si cu banii nu stau chiar bine, insa cel mai bine putem comunica prin mail.
      Si eu am fost foarte entuziasmata cand am intrat in posesia pompei de insulina si tot umblam la ea, desi nu stiam mare lucru. A durat o luna si ceva pana sa mi-o monteze si eram cam speriata si eu pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. Te rog sa imi trimiti un mail la adresa andra_mess@yahoo.com cu toate intrebarile legate de pompa 😀

    • 11 ruxxandrra March 10, 2010 at 7:30 am

      Felicitari pt. alegerea facuta! N-am dat approve la al doilea comentariu sa nu-ti cauzez probleme cu nr. de tel. Eu chiar nu am cum sa te contactez pt. ca am alta telefonie si cu banii nu stau chiar bine, insa cel mai bine putem comunica prin mail.
      Si eu am fost foarte entuziasmata cand am intrat in posesia pompei de insulina si tot umblam la ea, desi nu stiam mare lucru. A durat o luna si ceva pana sa mi-o monteze si eram cam speriata si eu pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. Te rog sa imi trimiti un mail la adresa andra_mess@yahoo.com cu toate intrebarile legate de pompa 😀

  7. 12 Diana March 16, 2010 at 10:47 am

    “Mă distram, visam, râdeam, sufeream, mă îndrăgosteam, mă enervam și îmi reveneam.” Care din aceste lucruri nu le mai poti face avand diabet? Castigi ceva cand dai de-o problema;responsabilitatea.Esti constient ca trebuie sa devii mai responsabil,mai atent ,mai ordonat,inveti sa stii sa apreciez mai mult ceea ce ai si sa te bucuri de orice lucru mai intens.
    Traiesc cu diabetul de-o viata as putea spune.Traiesc. Rad cu pofta,iubesc,am vise, ba chiar si planuri de viitor 🙂

    • 13 ruxxandrra March 19, 2010 at 11:07 am

      Poti face orice, absolut orice avand diabet, dar asta cu o singura conditie: sa ai grija de tine.
      Nu am spsus ca nu mai fac toate astea, dar intr-adevar diabetul mi-a schimbat foarte mult stilul de viata, ceea ce era si normal.

  8. 14 corina June 6, 2010 at 8:09 pm

    salut.acum o luna si jumatate am descoperit ca am si eu diabet, as putea spune ca printr-o coincidenta pentru ca nu am simtit sau nu am avut simptomele caracteristice diabetului, inca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea,mi-ar place daca mi-ai da si mie ceva sfaturi legate de mancare, pentru ca am primit doar o lista cu alimente si cu ff putine exemple de mancare si am ajuns sa ma satur de aceeasi mancare in fiecare zi.nu stiu exact cati carbohidrati ar trebui sa mananc in fiecare zi sau alte chestii de care ar trebui sa tin cont, si mi-ar place daca mai putea ajuta.

  9. 16 oana April 10, 2012 at 10:53 am

    >>Într-un final m-am trezit și m-am hotărât să lupt>>, viata, ca ai sau nu diabet este o lupta, trebuie sa vezi ceea ce este frumos, sa-ti doresti cu adevarat sa traiesti, sa te bucuri de ceea ce-ti ofera viata :*:*:*

    • 17 ruxxandrra April 12, 2012 at 7:55 am

      Asa-i. Fiecare dintre noi se intalneste in viata cu probleme; depinde foarte mult cum alegi sa le rezolvi. O piedica te poate sa te doboare, dar in acelasi timp te poate face mai puternic.

      Pupici!

  10. 18 Hapi April 13, 2012 at 9:44 am

    Ma intereseaza si pe mine pompa de insulina dar o sa caut informatiile pe care banuiesc ca le-ai scrie pe aici pe site

  11. 20 Hapi April 14, 2012 at 3:24 pm

    Am citit TOT ieri, iti multumesc mult.
    Chiar am observat ca in afara de foarte putine bloguri care relateaza experiente constante, reale , informatiile despre diabet traduse in limba romana sunt aceleasi….seci si nepersonalizate. In limbaj de lemn.
    Asa ca abia astept sa iti mai studiez blogul si am sa revin eventual cu intrebari 🙂

  12. 22 Lilly June 12, 2012 at 7:29 pm

    esti foarte curajoasa si te admir pentru asta 🙂
    sunt foarte utile informatiile oferite de tine pentru multa lume, atat cei care au aceasi problema de sanatate ca si tine sau ceilalti care vor sa afle informatii 🙂


Leave a reply to ruxxandrra Cancel reply




Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 37 other subscribers