Archive for the 'Diverse' Category

De sarbatori

Pentru mine sarbatorile se traduc prin familie. Pare a fi la prima vedere un stereotip scos din gura unui reporter, dar chiar nu e asa.

In urma cu ceva ani mi-am implorat parintii sa ma lase sa ma duc la biserica cu gasca, dar nu m-au lasat. M-am suparat si de nervi cred ca au curs si vreo doua lacrimi. Mi-au explicat ei ca  asta se face in familie, dar eu nu intelegeam cum altii se duc, iar eu nu. La 15 ani era mare necaz. Nu-mi vine sa cred ce drama am facut din asta si acum, in interiorul meu, rad usor de situatie si de propria persoana. Desi ai mei m-au rasfatat si m-au lasat sa fac ce vreau in cele mai multe din cazuri, sunt fericita ca din cand in cand au pus piciorul in prag. Rezultatele sunt vizibile si ma bucur ca, datorita lor, am o educatie buna, zic eu. Acum e la moda nesimtirea, tupeul, kitsh-ul si frecventarea cluburilor de la 14 ani.

Faptul ca m-am suparat cand mi s-a raspuns negativ la dorinta mea poate intr-un fel sa fie si din cauza relatiei mele cu familia. De cand ma stiu am fost o persoana introvertita, preferand mereu sa-mi rezolv problemele singura. Orgoliul meu a accentuat si mai tare problema pentru ca nu-mi placea sa fiu ajutata deloc si cred cu putere ca asta a fost si motivul principal al depresiei in urma diagnosticarii cu diabet; atunci mi-am dat seama ca vor fi posibile situatii in care viata mea va depinde de altcineva (ceea ce s-a si intamplat).

In alta ordine de idei, eu mi-am petrecut sarbatorile cu familia, prietenul si catelul si chiar m-am simtit bine.

Concluzie: O problema, in cazul meu o boala, are si partile ei pozitive. Diabetul m-a facut sa fiu mai apropiata de persoanele dragi, sa imi faca placere sa stau cu familia, sa comunic mai des cu ei si sa le cer sfatul.

Advertisements

Stop being the victim and start being the solution!

Inca din copilarie am fost rafatata de parinti, in limita posibilitatilor bineinteles. Mama spune ca am eu un stil aparte de a obtine ce vreau.

Dupa ce am facut diabet si am intrat intr-o stare depresiva, parintii mei au incercat sa ma ajute prin toate mijloacele posibile: pompa de insulina, aparat chinezesc electromagnetic care promitea marea cu sarea, psiholog, si clinici particulare. Pe langa toate astea, atentia lor asupra mea era si mai mare. In afara faptului ca se interesau de glicemii, au incercat sa-mi faca viata mai frumoasa, sa compenseze cumva golul adus de diabet in viata mea.

Din aceasta cauza de-a lungul timpului m-am izbit de comentarii rautacioase din partea unora. Aceste comentarii le auzeam de la persoane apropiate (de la persoane necunoscute  la prieteni). Mi-amintesc si acum cum o doamna internata in spital langa mine imi spunea sa nu mai fac atatea teste de glicemie ca irosesc banii – bine, parerea ei chiar nu m-a atins, dar a celorlalti da. M-au afectat foarte mult pentru ca nici eu nu eram intr-o stare emotionala buna. Si uite asa am cazut usor-usor in extrema cealalta.

In prima instanta nu vroiam sa-mi pun pompa de insulina, ca vezi Doamne: sa sufar numai eu! De ce sa-mi chinui parintii din punct de vedere financiar? Apoi am renuntat si la micile mele placeri: iesiri in oras, reviste, haine etc., orice implica bani cheltuiti. Ajunsesem sa stau practic izolata in casa, dar asta nu neaparat din cauza celor de mai sus.

Acum am trecut peste, dar privind inapoi mi-e groaza de acea perioada. Mi-e ciuda pe MINE! Nu altii sunt vinovati pentru aceasta situatie, ci EU. EU am lasat sa ma afecteze parerile celor din jur! Eu am ales sa ma inchid in casa pierzand si prietenii care mi-au fost alaturi.

You know what? Life is too short, don’t complain, don’t hate, and don’t argue. Just breathe. No one is stifling you except yourself, and if you think otherwise: Who do you think controls your actions, your thoughts, and your patterns? You do! Stop being the victim and start being the solution.

Greva electrocasnicelor

Se intampla ceva ciudat cu electrocasnicele mele.

Prima in lista a fost masina de spalat. Intr-o zi s-a hotarat ca nu mai are chef sa-mi spele rufele si a inceput sa scoata zgomote ciudate si sa se tot miste din loc. In prima instanta am crezut ca nu am pus suficiente rufe, dar cand am incercat sa pun mai multe tot asa facea. Era clara treaba. Am inceput sa caut persoane specializate sa o repare, dar ori nu raspundeau la telefon, ori nu se miscau pana la mine. Si uite asa am spalat eu de mana doua luni . GREU! Am si acum mainile uscate de la detergent si asta dupa doua saptamani de la reparare. Concluzie: masina de spalat e in topul electrocasnicelor preferate.

A doua pe lista e centrala. De trei zile am scos-o din priza pentru ca incepuse sa vibreze urat la intervale scurte de timp. I-am dat reset, nimic schimbat, am umblat putin prin meniu, tot nimic. Cum manualul de instructiuni nu il am pentru ca era deja instalata la cumpararea apartamentului, iar domnul de la gaze care a facut inspectia nu s-a obosit sa mi-l trimita pe mail asa cum a promis, am hotarat ca cel mai bine e s-o scot din priza. N-am avut chef sa ma bag mai mult in problema. Ca sa fiu sincera nici la laptop nu ma pricep si  las pe altii sa se ocupe. Caldura n-a fost o preoblema pentru mine, dar sa nu am apa calda trei zile la rand!?? O adevarata provocare…

Schimbari

Dupa atatea luni, m-am gandit si eu sa mai scriu pe aici. Am fost ocupata,ce-i drept, dar timp aveam timp  eu sa mai scriu doo cuvinte. A fost o perioada de schimbari. Am schimbat facultatea in primul rand, iar in al doilea rand regimul alimentar.

In sfarsit am reusit sa renunt la toate produsele animale si ma pot numi vegetariana. La carne renuntasem de mai demult si chiar a fost usor. Niciodata nu mi-a placut de fapt. Incepusem sa mananc mai multa carne dupa ce am facut diabet ca sa nu-mi fac prea multa insulina. Cel mai greu mi-a fost sa renunt la produsele lactate pentru ca de mica eram mare consumatoare, dar uite ca am facut-o si pe asta si sunt foarte madra de mine! Mai greu e in oras cand imi vine sa comand cappucino, dar noroc de Starbucks care are lapte de soia.  Partea faina e ca ma simt foarte bine si plina de energie. Proteinele mi le iai din seminte de canepa si e de ajuns.

Urmatoarea faza e detoxifierea cu suc din iarba de grau. Maine-poimaine imi ajunge germinatorul sa-mi cresc singurica iarba. As vrea foarte mult sa trec la regimul raw vegan ca oricum nu prea mai gatesc la foc. Ah, si mi-am luat si un aparat de purificare a apei si unul pentru alcalinizarea ei, iar daca ma decid sa trec la raw trebuie sa-mi iau si deshidrator. In curand n-o sa mai am loc pe masa.

Glicemiile au fost foarte bune de cand sunt vegetariana. Spun au fost pentru ca acum m-am pricopsit cu o raceala si cu o infectie, iar glicemia nu vrea sa-mi scada deloc. In consecinta sunt toata ziua obosita si ma doare capul non-stop. Daca ar fi dupa mine as dormi tot timpul. Indiferent de cata cafea beau nu reusesc sa ma trezesc. Aseara chiar am adormit imbracata.

In rest toate bune si frumoase. Am terminat in sfarsit cu mutatul si acum avem apartamentul mobilat complet. N-am crezut ca e asa greu sa te muti, dar imi place rezultatul. Cam asa arata camera mea:

Masa pe roti pentru laptop e pur si simplu geniala. Cred ca e cea mai buna investitie facuta. Trebuie sa mai gasesc cateva tablouri si e gata camera.

La lumina lumanarilor

Stati fara grija, nu-i un post romantic!

De o saptamana nu exista zi in care sa nu se ia lumina! Si nu o singura data. Se intampla de vreo trei ori pe zi! Noroc de pasiunea mea pentru lumanarile parfumate. Am de toate dimensiunile si de toate culorile. Cu toate astea nu-i deloc amuzant, mai ales cand ai de invatat, sau cand esti in mijlocul vizionarii unui nou episod din Desperate housewives.

Asta nu poate fi decat un semn ca trebuie sa ma mut cat mai repede, dar din pacate mai dureaza ceva pentru ca bancile niciodata nu se tin de cuvant! Grrrr!  Eu deja mi-am ales dulapul, patul, draperiile si covorul pentru camera mea si am o gramada de idei pentru living. De fapt am ajuns sa stiu si ce perne decorative o sa iau, atat de nerabdadoare sunt sa scap de garsoniera asta. Mai ales ca acolo imi voi permite sa-mi iau catelul 😀

In rest toul bine! Glicemiile in general sunt bune, dar mai am si momente cand glucometrul imi arata un numar peste 200 fara sa stiu de ce. Cred ca e cazul sa-mi pun senzorul si sa vad exact ce se intampla.

Iubirea

Si uite ca iar vine acea perioada a anului, cand vezi magazinele pline de inimioare si cand toata lumea cica se iubeste mai mult. Valentine`s day! Eu zic sa luam si ziua recunostintei sa fie totul complet. Ok, e dragut sa sarbatorim faptul ca iubim si suntem iubiti, dar din cate stiu eu aveam deja Dragobetele. In orice caz e mai interesant sa spui un “te iubesc”, sau sa dai/primesti un cadou asa din senin, fara nicio sarbatoare, fara nicio ocazie.

Iubesc sa iubesc si mai ales sa fiu iubita. Imi place sa dau totul si sa mi se dea totul. In limite rationale bineinteles. Si ca sa leg putin asta de diabet, eu credeam ca imi va fi greu cu relatiile din cauza glicemiilor, a grijei pentru mancare, carbohidrati, insulina etc., mai ales ca o glicemie mare poate sa iti dea stari destul de ciudate (esti iritabil,nervos…), plus ca eu sunt de la natura destul de incapatanata. Ei, se pare ca nu are nicio legatura. Nu eu eram vinovata, trebuia doar sa gasesc pe cineva potrivit. Mie inca nu-mi vine sa cred ca dupa atata timp nu s-a ivit nicio cearta in toata relatia asta. Dar niciuna. Se pare ca se poate. La inceput ma mai ascundeam cand imi faceam glicemia si insulina, dar acum cand am glicemia mai mare el deja stie cate unitati de insulina trebuie sa-mi dau, iar cand mergem la cumparaturi se uita la cati carbohidrati au produsele.

Eu deja am ajuns sa-mi cunosc foarte bine organismul si stiu ce trebuie sa fac de fiecare data, dar e asa fain cand cineva are grija de tine! Totusi zilele trecute am facut o prostioara. Desi dragul meu iubit mi-a zis sa-mi schimb cateterul, eu de lene am mai stat cu el, iar ieri cand l-am dat jos era infectat locul si canalicula era indoita, deci nu stiu cata insulina am primit eu… Oricum acum ma simt foarte bine. Glicemia imi permite un desert mare pentru ca azi ne sarbatorim prima intalnire si pentru ca tot s-a incalzit afara poate si o plimbare prin parc sa mai scad din cantitatea de insulina.

Iubirea-i buna in concluzie, mai ales ca fericirea provocata iti scade glicemia! Deci iubiti ca e sanatos!

P.S.: Sa tineti la indemana zahar/glucoza!

Friggggg!

M-am saturat de iarna! Saptamana trecuta eram fericita ca am reusit sa scap de raceala numai cu ceaiuri, supa si bai fierbinti, dar a revenit. Acum am inceput sa si tusesc. JOY! Dar nici ca iau medicamente! N-am mai luat de foarte multa vreme si nu vreau sa incep acum. Sunt mandra sa spun ca nici antinevralgice nu mai iau, desi in trecut terminam o folie in doua zile uneori. Ma enerveaza vremea asta! Ba frig, ba soare. Nici nu mai stiu cum sa ies din casa. Mi-am lasat doua geci in masina; una mai subtire, una mai groasa.  Mai bine asa!

Apropo de masina, sunt unii care efectiv NU STIU cum au luat carnetul! Cum sa pui frana si apoi sa semnalizezi mai ales cand pe jos e sticla??  E semnal si apoi frana, da? Ca suntem la masina am avut o peripetie Seinfeld gen! Era episodul cand au parcat masina intr-o parcare supraetajata si apoi nu mai gaseau masina. Ei bine, am patit-o si eu ieri! Macar in serial erau numerotate locurile, dar in parcarea asta nu!  Am alergat ceva pana am gasit-o.

In rest sunt destul de fericita. Incep sa am glicemii mai bune. Clar asta e de alimentatie. Am dat-o pe salate, orez intergral, fructe si din cand in cand mancare chinezeasca, dar cred ca imi ridica glicemia cam mult. Cred ca sosurile sunt de vina; presupun ca pun zahar in ele.. Asta e, am sa mananc mai rar la ei. Pachetelele de primavara totusi merg! Am sa-mi iau si eu paste din orez sa fac si eu cate ceva.

Saptamana care vine va fi super aglomerata. In sfarsit ne-am gasit un apartament si abia astept sa ma mut. Sa am doua bai si cuptor care merge! Si cireasa de pe tort: are si gradina! Bine, nu mare, dar e acolo 😀



%d bloggers like this: