Stop being the victim and start being the solution!

Inca din copilarie am fost rafatata de parinti, in limita posibilitatilor bineinteles. Mama spune ca am eu un stil aparte de a obtine ce vreau.

Dupa ce am facut diabet si am intrat intr-o stare depresiva, parintii mei au incercat sa ma ajute prin toate mijloacele posibile: pompa de insulina, aparat chinezesc electromagnetic care promitea marea cu sarea, psiholog, si clinici particulare. Pe langa toate astea, atentia lor asupra mea era si mai mare. In afara faptului ca se interesau de glicemii, au incercat sa-mi faca viata mai frumoasa, sa compenseze cumva golul adus de diabet in viata mea.

Din aceasta cauza de-a lungul timpului m-am izbit de comentarii rautacioase din partea unora. Aceste comentarii le auzeam de la persoane apropiate (de la persoane necunoscute  la prieteni). Mi-amintesc si acum cum o doamna internata in spital langa mine imi spunea sa nu mai fac atatea teste de glicemie ca irosesc banii – bine, parerea ei chiar nu m-a atins, dar a celorlalti da. M-au afectat foarte mult pentru ca nici eu nu eram intr-o stare emotionala buna. Si uite asa am cazut usor-usor in extrema cealalta.

In prima instanta nu vroiam sa-mi pun pompa de insulina, ca vezi Doamne: sa sufar numai eu! De ce sa-mi chinui parintii din punct de vedere financiar? Apoi am renuntat si la micile mele placeri: iesiri in oras, reviste, haine etc., orice implica bani cheltuiti. Ajunsesem sa stau practic izolata in casa, dar asta nu neaparat din cauza celor de mai sus.

Acum am trecut peste, dar privind inapoi mi-e groaza de acea perioada. Mi-e ciuda pe MINE! Nu altii sunt vinovati pentru aceasta situatie, ci EU. EU am lasat sa ma afecteze parerile celor din jur! Eu am ales sa ma inchid in casa pierzand si prietenii care mi-au fost alaturi.

You know what? Life is too short, don’t complain, don’t hate, and don’t argue. Just breathe. No one is stifling you except yourself, and if you think otherwise: Who do you think controls your actions, your thoughts, and your patterns? You do! Stop being the victim and start being the solution.

4 Responses to “Stop being the victim and start being the solution!”


  1. 1 IoanaB April 14, 2012 at 1:19 pm

    Imi place din ce in ce mai mult ce citesc zilnic aici:D

  2. 3 Alexandra April 16, 2012 at 9:44 pm

    Eu am fost diagnosticata recent, stau in camin si bineinteles ca tot ce faceam era in vazul celor doua colege ale mele. Una dintre ele m-a intrebat intr-o zi, de ce “irosesc” atat de multe teste. Dar problema e ca nici mama nu cred ca intelege de ce imi trebuie atat de multe, mai ales ca bunica are tip 2 si cunostintele ei despre aceasta boala sunt astfel afectate.
    Oricum, si eu observ cum “gandesc in teste”. Daca vreau ceva, ma gandesc mai intai cate teste mi-as putea face de banii respectivi si daca imi permit sau nu sa fac acest schimb😀
    Each day is a challenge🙂

    • 4 ruxxandrra April 16, 2012 at 10:23 pm

      Eu imi iau glicemia de cate ori simt ca e nevoie: cand ma doare capul tare, cand mi se face somn fara motiv, cand mi-e sete foarte tare, cand sunt nervoasa, cand imi tremura mainile..etc. Nu cred ca sunt teste irosite. E bine sa intervii cat mai repede posibil si la hiperglicemie si la hipoglicemie.

      Nimeni n-ar trebui sa isi dea cu parerea, mai ales cand e vorba de sanatate. La urma urmei, nu irosesti banii lor!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: