Iubirea

Si uite ca iar vine acea perioada a anului, cand vezi magazinele pline de inimioare si cand toata lumea cica se iubeste mai mult. Valentine`s day! Eu zic sa luam si ziua recunostintei sa fie totul complet. Ok, e dragut sa sarbatorim faptul ca iubim si suntem iubiti, dar din cate stiu eu aveam deja Dragobetele. In orice caz e mai interesant sa spui un “te iubesc”, sau sa dai/primesti un cadou asa din senin, fara nicio sarbatoare, fara nicio ocazie.

Iubesc sa iubesc si mai ales sa fiu iubita. Imi place sa dau totul si sa mi se dea totul. In limite rationale bineinteles. Si ca sa leg putin asta de diabet, eu credeam ca imi va fi greu cu relatiile din cauza glicemiilor, a grijei pentru mancare, carbohidrati, insulina etc., mai ales ca o glicemie mare poate sa iti dea stari destul de ciudate (esti iritabil,nervos…), plus ca eu sunt de la natura destul de incapatanata. Ei, se pare ca nu are nicio legatura. Nu eu eram vinovata, trebuia doar sa gasesc pe cineva potrivit. Mie inca nu-mi vine sa cred ca dupa atata timp nu s-a ivit nicio cearta in toata relatia asta. Dar niciuna. Se pare ca se poate. La inceput ma mai ascundeam cand imi faceam glicemia si insulina, dar acum cand am glicemia mai mare el deja stie cate unitati de insulina trebuie sa-mi dau, iar cand mergem la cumparaturi se uita la cati carbohidrati au produsele.

Eu deja am ajuns sa-mi cunosc foarte bine organismul si stiu ce trebuie sa fac de fiecare data, dar e asa fain cand cineva are grija de tine! Totusi zilele trecute am facut o prostioara. Desi dragul meu iubit mi-a zis sa-mi schimb cateterul, eu de lene am mai stat cu el, iar ieri cand l-am dat jos era infectat locul si canalicula era indoita, deci nu stiu cata insulina am primit eu… Oricum acum ma simt foarte bine. Glicemia imi permite un desert mare pentru ca azi ne sarbatorim prima intalnire si pentru ca tot s-a incalzit afara poate si o plimbare prin parc sa mai scad din cantitatea de insulina.

Iubirea-i buna in concluzie, mai ales ca fericirea provocata iti scade glicemia! Deci iubiti ca e sanatos!

P.S.: Sa tineti la indemana zahar/glucoza!

7 Responses to “Iubirea”


  1. 1 Ioana Toma February 10, 2011 at 11:03 am

    multi multi ani de iubire iti doresc.
    ma bucur ca te-ai hotarit sa scrii mai des; azi m-ai facut sa zimbesc.
    Unul din gindurile care ma framinta pina de curind era ‘ oare fetita mea va avea parte de viata sentimentala normala, sau toti baietii vor fugi cind vor auzi de diabet?”.
    Intilnind-o insa pe zuza (http://zuzubell.wordpress.com/) si pe iubitul acesteia, si vazindu-i cit sunt de frumosi impreuna m-am mai linistit. Si acum… citind postul tau, si mai mult. Ba chiar cred ca acesti baieti, care stiu despre diabetul iubitei si aleg sa mearga mai departe, sunt facuti din ‘material bun’.
    Apropo de asta, doctorita noastra imi povestea de una din tinerele ei paciente al caru-i iubit o iubeste si cunoaste atit de bine incit intr-una din zile vorbind cu ea la telefon, fara ca aceasta sa zica ceva anume, si-a dat seama numai din voce ca ceva nu este in regula si a alergat imediat spre casa acesteia cu un flacon de glucagon (pe care chiar a fost nevoie sa-l foloseasca).
    Viata frumoasa cu glicemii bune si multa iubire iti doresc. Sper ca si fetita mea sa aiba norocul vostru si sa intilneasca tineri de calitate.

  2. 2 ruxxandrra February 17, 2011 at 11:56 am

    Ioana, sunt sigura ca fetita ta va gasi pe cineva care s-o iubeasca neconditionat! Important e sa te iubesti pe tine, sa ai incredere in fortele interioare, apoi totul vine de la sine. Diabetul nu e o piedica. Iubirea atrage iubire😀

  3. 3 zuza March 7, 2011 at 6:58 pm

    Ioana: am sa-i transmit prietenului ca suntem 2 frumosi😀
    Ruxandra: al meu stie cand sunt crizata, ca am glicemia mica si ma indoapa cu mancare :))
    Pentru ca am memoria scurta, imi aduce aminte intrebandu-ma “Ti-ai facut injectia?”
    Asa ca fapt, noi profitam de ei (muahaha) si primim extra-attention.
    Am citit o povestioara, despre o tipa care avea diabet de mica, parintii o ocroteau excesiv si ajunsese foarte sensibila din toate punctele de vedere. Intalnise un tip, se iubeau, totul era bine si frumos, pana ii spune ca are diabet.
    Tipul o paraseste din acest motiv si pt ca nu-i poate face un copil din cauza diabetului (total fals, dupa cum am vazut la party-ul de Craciun al doctoritei Aidei).
    Peste 2 ani, se intalnesc din intamplare. El era casatorit cu o tipa in scaun cu rotile (dar bogata). Ea era singura si bine merci.
    Tare,nu?

    • 4 ruxxandrra March 11, 2011 at 4:52 am

      Foarte tareee :))

      Zuza, e deja vu! Prietenul meu mereu ma intreaba “Ti-ai dat hormonii?” :)) Nu stiu cum se face, dar mai mereu uit :))

  4. 5 Cori March 10, 2011 at 7:11 pm

    I-am spus fostului prieten (actualul soț) despre diabetul meu când împlineam vreo două luni de relație. Plângând și spunându-i că-l înțeleg dacă nu mai vrea să fie cu mine.
    Aveam 17 ani și bunica îmi spusese să am grijă, că ”băieții o să fugă din cauză ca am diabet”.
    Acum suntem căsătoriți. Și acum îmi ia glicemia dimineața. Și le explică prietenilor noștri care-i treaba cu diabetul meu. Și lucrăm împreună ca să îmi scad glicozilata. Pentru a obține ok-ul de la medic să facem un bebe.
    Ioana, fetița ta va avea o viată frumoasă, în ciuda diabetului. Si zuza, I loooove the extra attention. E singura chestie dulce care nu-mi crește glicemia😉

  5. 7 Ioana March 12, 2011 at 8:00 am

    Fetelor (Ruxxandra, Zuza, Cori) sunteti minunate. Nici nu stiti cit de bine imi face sa va citesc si sa constat ca, repet, sunteti absolut minunate. Viata minunata sa aveti si glicemii bune


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: