Orice ar fi..

Mi-am dat seama că deși mi-am propus să am glicemii perfecte, nu prea m-am ținut de promisiune. Am avut o săptămână  mai agitată, iar stresul a fost la ordinea zilei. Cum eu mă enervez repede, normal că și glicemia creste.

Partea cu teoria o știu. NU trebuie să te enervezi, trebuie să te liniștești, să gândești la rece etc. Mda.. ușor de zis.

Emoțiile cresc glicemia.. Mă văd la examen cu vreo 3 fiole pregătite în genutuță :)))) . În schimb bucuria scade glicemia (deci dacă am glicemia mare, faceți bine și răsfățați-mă! ), la fel ca alcoolul – chiar râdeam la un moment dat cu cineva că dacă ai glicemia mare, nu-ți mai faci insulină, ci iei sticla de vin și până la fund! =)) . Ajungi în comă alcoolică și nu în comă diabetică =))

În altă ordine de idei: ok -ai diabet, trebuie să îți verifici glicemia, să îți faci insulină, să îți calculezi carbohidrații și multe altele, dar chiar dacă le faci perfect, tot poți avea probleme cu menținerea gilcemiilor în limite. Orice ar fi, orice s-ar întâmpla, trebuie să fii atent. Mă doare capul? O fi de la oboseală că nu am dormit mai deloc, sau e din cauza glicemiei mari? Trebuie să-mi  fac glicemia să verific. Când mi-e sete – poate fi din cauza unei glicemii puțin peste 180 (că dacă e mult peste, e o stete inconfundabilă și știu sigur că o am mare), sau poate fi din cauză că.. mi-e sete pur și simplu :d

Persoanele cu diabet trebuie să fie ordonați, să-și planifice totul cică. Da da… Eu și organizarea!😛 Nu sunt obișnuită să-mi planific ziua . La mine e ce-o fi, o fi. Nici de lucruri nu am mare grijă. Mereu mi se întâmpla să uit insulina sau glucometrul acasă. Totuși acum e altfel. Când vine vorba de pompă, de insulină, de consumabile pentru pompă,  de glucometru, de veșnicul pliculeț de zahăr/soluție de glucoză, am grijă.

Am așa mare de grijă de pompă să nu o scap, să nu o zgârii, încât de 3 săptămâni nu cred că a trecut o zi în care să nu-mi scap telefonul pe jos. Toata atentia e canalizata pe pompa :d În primele zile aveam coșmaruri că ba scap pompa , ba o ud, ba vine cineva la mine în toiul nopții și butonează și îmi livrează insulină, și pac! intru in coma. brrr

3 Responses to “Orice ar fi..”


  1. 1 silvy March 14, 2009 at 8:49 pm

    Treaba cu visul initial o poti considera funny,dar ma bucur sa vad ca ai grija de tine.

    Numai bine!

  2. 2 Bogdan Epureanu March 16, 2009 at 1:16 am

    Si e chiar asa stricta chestia asta la voi – adica trebuie sa fiti atenti la fiecare modificare (chiar si minora de glicemie)?

    Adica uite… eu stiu ca o hipoglicemie ocazionala poate sa aiba si un om perfect sanatos; de exemplu eu nu am nici o treaba cu diabetul (stiu sigur asta pentru ca sunt genul de maniac care imi fac analizele complete la fiecare sase luni) si totusi daca am o zi in care nu prea mananc si seara merg la sala stiu sigur ca o sa am simptomele unei hipoglicemii usoare – prima data cand am patit asta am mers si la spital la urgenta ca nu stiam ce se intampla, dar mi s-a explicat ca e un fenomen perfect normal. :))

  3. 3 ruxxandrra March 16, 2009 at 2:38 am

    Trebuie sa fii atent, altfel risti sa o patesti. Eu de exemplu nu prea simt hiperglicemiile, pentru ca am stat foarte mult timp pe glicemii mari si organismul meu e obisnuit, asa ca trebuie sa imi iau glicemia destul de des. In schimb cand ajung la 90 (o glicemie foarte buna) incep sa tremur.

    In fine, ideea e ca la orice simptom trebuie sa verifici pentru ca nu iti permiti sa stai pe 200.

    Oricum, eu acum astept un sezor care imi va lua singur glicemia la fiecare 5 minute. Can`t wait!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s





%d bloggers like this: