Aș putea să-mi împart viața în doo. Înainte și după diabet.
Înainte viața mea era destul de tipică oricărui adolescent. Mă împarțeam între școală, priteni, iubit și familie. Mă distram, visam, râdeam, sufeream, mă îndrăgosteam, mă enervam și îmi reveneam.
Apoi a urmat ziua de 25 ianuarie când am fost diagnosticată cu diabet zaharat insulino-dependent (tip I) cu o glicemie de 300. În ultimul an am trecut din depresie în depresie, ajungând să renunț la insulină, la prieteni și chiar la familie și să mă simt din ce în ce mai rău. Într-un final m-am trezit și m-am hotărât să lupt. Acum încerc să-mi țin glicemiile sub control și vreau din toată inima să îi ajut pe toți cei care trec prin asta.
De aceea vreau să vorbesc despre asta, vreau să împărtășesc experiența mea prin intermediul acestui blog.
Întrebări/nelămuriri la andra_mess[at]yahoo[dot]com
-
-
Recent Comments
ruxxandrra on Acasa, in Bucuresti. Svastik on Acasa, in Bucuresti. zuza on Povestea mea zuza on zuza on My links
November 18, 2009 at 10:24 pm
salut ruxandra, pe mine tot ruxandra ma cheama..dragut blogul tau, si da, unii oameni au nevoie de ajutorul nostru.mult succes !
November 30, 2009 at 5:00 pm
buna.sint de acord cu tine k o asa veste te face sa gindesti astfel. eu stiu anul trecut pe data de 18 noiembrie baietelul meu de 5 ani a fost diagnosticat cu dz tip 1. am crezut k o sa mor.ceva sa rupt in mine.a trecut un an si simt la fel.
in fiecare zi ma intreb de ce el si nu eu.daca ai tu un pic mai mult curaj te rog da-mi si mie.
December 15, 2009 at 7:24 pm
codruta: fii optimista,pt ca toate se intampla cu un motiv.