Iarna si-a intrat in drepturi. E propozitia  celor de la vreme.Afara ninge si e frig, iar eu nu am am chef sa ies din casa, asa ca mi-ampus o cana cu vin  fiert cu scortisoara, am deschis folderul cu seriale si m-am pus in pat sub pilota.

Mi-e dor de lenjeria mea pufoasa, de cana mea cu toarta ca de acadea de la Starbucks, de fiebatorul Olgutei care imi incalzeste apa pentru nenumaratele ceaiuri de menta sau vanililie. Mi-e dor de fete, de serile in care ne uitam la filme, Seinfeld, Grey’s sau Neveste disperate. Dar cel mai mult mi-e dor de sesiunea de ras de seara, cand suntem atat de obosite incat radem din orice, iar fetele de la camera alaturata se supara (draga!) si cheama paznicul.

Eu nu inteleg o chestie.De ce stai in camin daca vrei liniste? DOH!

Am ajuns acasa. Drumul din Bucuresti spre Piatra Neamt dureaza 5 ore. Pare simplu, dar nu a fost sa fie asa.

Mi-am facut frumusel bagajele –  bineinteles ca nu au incaput toate in ditamai geamantanul, un rusac si o geanta – si m-am urcat in taxi. Buuuun. Afara ningea. Vaiii, ce bucurie! Abia asteptam. DAR, STAI!!! Azi eu plec acasa. MDAAAAAAAAAAAAAAAAAA. Din Tei pana-n Universitatii era traficu` lu’ peste! Am stat pe o straduta 45 de minute si ma uitam la tarif cum urca in timp ce masina statea pe loc: 5 RON, 6, 7,8. Ioana ma tot suna sa ma intrebe pe unde sunt. Dupa inca o o ora am ajuns in sfarsit la microbuz cu un tarif de 20 de RON, insa incantata ca nu a plecat soferul fara mine. Pana aici totul normal. Era ora 13. Peste 4 ore ( da, patru) noi eram inca in capitala. Dupa cateva ore reusim sa iesim si am facut un popas de cateva minute ca mai tarziu sa fie iar coada de masini. Ce facem noi? Ne dam jos din microbuz la tigara. Mergeam odata cu masina, dar ne-am lasat pagubase dupa cateva fumuri de la frigul ala. Am incercat chiar sa ne uitam la film sa mai omoram timpul, dar am lasat-o balta ca incepuse sa-mi fie rau. Noroc de sofer ca a mai oprit sa bem o cafea fierbinte. Am ajuns acasa pe la 3 fara ceva, deci in loc de 5 ore am facut 14 ore. Asta da amintire.

Ei, dar acum nu mai conteaza. M-am odihnit acum si sunt acasa si abia astept sa ies cu fetele-n oras la un vin fiert.

Normal ca azi sunt super ok

Don’t worry! )

Si totusi nu pot sa dorm. N-am stare.. iar vine partea aia din an in care toata lumea e fericita, toata lumea deodata se iubeste si primeste daruri.  Si eu voi primi si sunt multumita pentru asta, dar nu pot sa spun chiar fericita. Nu am avut de foarte mult depresii or anything, nu stiu ce am acum, dar e aiurea. Citesc saptamanal stiri despre vindecarea diabetului si mereu se spune ca-n 5 ani. Apai de cand am aflat eu ca am diabet tot 5 ani erau, iar eu am fost internata acum doi, so.. nu stiu daca va fi. Si mi-e frica. MI-E FRICA! Pentru ca sunt o inconstienta!!!! Ma chinui foarte mult cu glicemia si am perioade in care incerc din toate puterile sa fac tot ce imi sta in puteri sa scada si tot nu reusesc, asa ca vindecarea e tot ce imi ramane.

Stiu ca maine voi fi bine, voi zambi si imi voi baga picioarele.

I have nothing..

..dupa cum vedeti nici azi nu voi scrie nimic despre diabet. Mi-e cam rusinica; n-am mai scris nimic de mult, dar nu reusesc sa imi aduc glicemia la o valoare normala si nu prea am chef sa vorbesc despre asta sincer.

Hai sa vedem luminitele.. asa a inceput ziua de azi. Am luat-o pe Anca si pe Ioana si am mers in Cismigiu. Frumos, luminite, lume multa, friiiiig, , mult frig. Am stat noi ce-am stat si ne-am indreptat spre mall. Acolo ni s-a facut foame. Hai la KFC. Cred ca am stat 40 de minute la coada, dupa care ne-am infruptat in plin post cu crispy strips. Apoi a urmat o sesiune luuunga de shopping, dar am fost cuminte si mi-am luat doar o caciulita supeeerba pe care o cautam de mult timp si niste perlute si cercei. Asa, cum eram fericite, hai acasa. Luam metroul, o lasam pe ioana in Crangasi, iar eu cu Anca ne ducem sa asteptam RTB-ul. Era 11 fara 15, apropo. Inghetam. Se face si un sfert. Inghetam si mai tare. 11.30… avem turturi pe nas. Ne bagam picioarele si mergem cu taxiul. Noroc ca am gasit unul cu tariful mai jos si duse-am fost! Credeam ca n-o sa mai ajungem intregi.

Ajunsa in camera mi-am pus lapte cu cacao la microunde 5 minute si-am inghitit un paracetamol sinus (just in case). Acum ma dor picioarele de mor, dar a meritat.

Imi pun pijamaua groasa, imi trag pilota pe mine si dusa-s pana maine la 12

Cu ocazia sarbatorilor unii postesc, altii fac obisnuita curatenie generala in toata casa.. eu imi scad glicemia. E o perioada prea faina sa ma simt naspa. Vreau sa ma simt bine. Si ce fac pentru asta? Ei bine, insulina din plin si plimbari lingi prin capitala, sau ma rog.. aproximativ. Prin mall-uri mai exact, dar la cat sunt de mari se pune ca miscare, nu? Ieri am fost in mall-ul de la Cotroceni si mi-am luat cadou de Mos Nicolae o gentuta draguta si mare de la Mango. Era un strict necesar, bineinteles. Si daca tot era la reduceri nu era s-o las acolo singurica.

Si tot fiind vorba de sarbatori, ieri am ascultat toata ziua colinde cu fetele.. poate poate imi mai vine si mie spiritul ala despre care vorbeam in postul anterior

P.S.: Daca vrea cineva sa imi faca un cadou de Craciun, accept colectia de carti Hannibal, de Thomas Harris

Azi a fost ultima programare la stoma. Pot respira lnistita. S-a sfarsit. Dar vorba doctorului: “Tare ma tem ca dupa experienta asta n-o sa mai calci tu pe aici prea curand!” Mhm. Totusi ar trebui sa revin in vacanta ca mai am o mica problema. Off.

In fine. Important este ca azi plec. Ma asteapta analiza, algebra si geometria descriptiva, ca sa nu mai zic de chimie. Insa gandul ca voi fi in Bucuresti cu fetele compenseaza totul. Vreau neaparat sa ajung sa vad luminitile din centru si la expozitia de cadouri. Apropo, maine e Mos Nicolae!!!! Asta inseamna bani, de care am nevoie urgenta sa imi platesc caminul. Neaparat. Pentru ca in loc sa ma duc frumusel sa il platesc eu frecventez mall-urile. Bineinteles ca de fiecare data spun ca nu mai iau nimic, dar de unde? Ochii vad inima cere. Acum nici macar nu mai am loc in dulap. Asta e o boala, o boala foarte foarte grea. Chiar mi-e groaza de sezonul cadourilor. Imi place tare mult sa impart cadouri in stanga si-n dreapta, insa la final ma apuca depresiile cand ma uit in portofel. Cred ca anul asta voi face o pauza, sau in cel mai rau caz imi voi cumpara mie ceva dragut si frumos.

Sper sa ma descurc luna asta cu banii avand in vedere ca mi-e gata cardul. Nu stiu ce naiba le-a trebuit 3 saptamani sa-l faca. Siii poate poate imi ajung si banii de pe bursa. Ar fi genial

P.S.: Acum cateva saptamani aveam spiritul sarbatorilor, insa acum e tare departe. Imi vreau spiritul inapoi

Adica vreau ACASA! Serios acum, nu mai suport. Ma plictisesc teribil pe meleagurile moldovenesti. Partea proasta e ca trebuie sa stau pana sambata. In fiecare dimineata am avut programare la dentist si nu s-a terminat inca. Horror!

In rest nimic de povestit. In ultimele doo zile am dormit aproape toata ziulica. Am ajuns de la stoma pe la 10-10.30, apoi somn pana pe la 4, mancat, seriale, somn. Mhm. Distractie, nu gluma.

Ma gandesc intr-una la Bucuresti, la fete, la Cismigiu..

Am spus ca nu voi ajunge acasa in acest weekend. Mhm. Think again!

Situatia s-a agravat cu maseluta si am facut o infectie de toata frumusetea si asta inseamna un singur lucru: dentist! Ce iubesc eu cel mai mult. Prefer sa fac orice altceva (ma rog, aproape). Nu e durerea, dar zgomotul ala ma face sa ma urc e pereti. Ar trebui ca toate cabinetele stomatologice sa aiba casti. Acum sunt pe tratament cu antibiotice, iar luni incepe distractia. Bazzzzzz!

Ceea ce ma enerveaza e ca n-am ce face. Ma plictisesc de moarte pe aici. Ok, e bine. Tv, internet calumea, mancare buna, bani, masina… DAR mie mi-e dor de colegutele mele de camera. M-am obisnuit sa fim in fiecare seara doate cinci, s ane uitam la seriale, la filme, sa papam pufuleti si sa vina antipaticele de la camera alaturata sa ne spuna sa dam mai incet. Aici ies la 8, ajung pe la 12 acasa… pana la 3 frec menta si gata. De fapt ieri a fost chiar fain. Am mers pana la Bacau sa papam la Mec. Nu ca noi nu am avea asa ceva in oras )

Cel mai mult ma enerveaza glicemia. Bun. Deci trebuie sa am glicemia perfecta cat merg la dentist, dar cum faci asta cand ai o infectie si asta iti mareste glicemia. Teoretic e simplu. Iti cresti rata bazala cu 50%. Nu merge? Incearca cu 80%. Pai nici asa nu merge. Ce faci atunci? Iti bagi picioarele! De-ar fi asa simplu

Cred totusi ca am sa ma pun pe miscare sa vad cum merge. Ca nu-i de glumit. Acuma serios. A vazut taica-miu ca nu-mi sunt asa bune numerele. 200. 385. 500??!!??? Cum naiba? Si ce-a mi-a zis el? Ca prefera sa nu fac facultatea decat sa am glicemia atat de mare. O da! STOP!!!! Asta da motiv de ingrijorare. Macar asta sa imi dea un sut in fund.

E grele rau. Mai ales ca in ultima vreme am avut niste glicemii cat everestu de mari, iar acum imi scade foarte greu, iar cand ajunge pe la 200 incep sa tremr ca o gelatina.

P.S.: FRATE, m-am saturat de filmul cu Basescu. L-a lovit sau nu l-a lovit? E facatura? Bai, esti orb? Ce-ti trebuie 10 analisti sa iti explice. Abia astept sa treaca alegerile astea. Ma ingrozeste Basescu de pe fiecare bloc cum se uita la mine.