Dacă până acum nu eram destul de speriată și de conștientă de cât de periculosă și înșelătoare poate fi boala asta, am aflat acum. Dacă până acum treceam cu vederea o glicemie mare ( vezi post anterior! – stupid stupid me) și nu vedeam cu adevărat efectele ei, am aflat acum. Mai exact duminică, când am ajuns în urgențe fără să pot respira, d-apăi să mai stau de una singură în picioare. Nici apă nu puteam să beau că dădeam tot afară. Conectată la tubul de oxigen și la perfuzii am reușit să-mi revin încetul cu încetul, dar am rămas cu o sperietură groaznică.
Băi, era să mor!
În pana mea.. am abia 19 de ani. Totul până aici.





June 12, 2009 at 1:04 pm
interesant post
… imi place mult blogul tau.
sper ca vei da o raita si pe blogul meu, si poate facem si un blogroll
astept un mesaj pe blogul meu.
bafta!