200! Așa, și?

May 15, 2009 in 1

Cu cât îmi verific mai des glicemia, îmi calculez carbohidrații, sunt atentă la insulină cu atât uit să mă bucur de prieteni, de un film bun, de clipe care altădată mă făceau să exclam ce frumoasă e viața!

Mereu am fost pe extreme. Și ce dacă am acum 400? Știu că e foarte grav. Știu consecințele unei glicemii atât de mari, dar dacă îmi fac insulină și ea tot crește, intru în panică. Dar la ce folos? Doar stresul crește și mai mult glicemia. Asta este, mi-am făcut doza de insulină, mi-am făcut treaba.. acum dacă ea alege să crească, treaba ei.Asta nu înseamnă că voi renunța la insulină. N-am să mai las această boală să mă afecteze pentru că în ritmul ăsta am să o iau razna. Și la ce folos am eu glicemii bune dacă toată ziua mi-o ocup doar cu gândul la boala asta?

Am lăsat niște valori să-mi schimbe viața, încrederea în mine ( drama, drama, drama).